Hotărâre din data 18 noiembrie 1999 Cauza

Hotărâre din data 18 noiembrie 1999 Cauza C-275/98 Obiectul cererii Contracte lucrări publice - Directiva 93/36/CEE - Atribuirea contractelor de lucrări publice de către un organism altul decât autoritatea contractantă Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Număr L 199 Data 1993 Părțile Unitron Scandinavia A/S, 3-S A/S, Danske Svineproducenters serviceselskab Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri Întrebarea 1. Mai are Articolul 2(2) din Directiva Consiliului European 93/36/EEC ce coordonează procedurile de atribuire a contractelor de servicii publice un înţeles independent după adoptarea Directivei Consiliului 92/50/CEE referitoare la armonizarea procedurilor de atribuire a contractelor de servicii publice (aşa după cum ambele au fost amendate de Directiva Consiliului şi a Parlamentului European 97/52/CE)? Contextul / Istoricul Întrebării adresate 2. Dacă la întrebarea 1 se primeşte un răspuns afirmativ, înseamnă oare că prevederea respectivă semnifică faptul că atunci când o autoritate contractantă împuterniceşte o societate privată, care nu este autoritate contractantă, cu administrarea sistemului de însemnare a porcilor cu ştampile de ureche, autoritatea contractantă trebuie oare să oblige, pe de o parte, ca respectiva societate privată să nu discrimineze pe motive de naţionalitate, pe participanţii procedura de atribuire a contractelor de servicii publice unor terţe părţi întreprinsă de respectiva societate privată, iar pe de altă parte, ca achiziţionarea bunurilor necesare prestării respectivelor servicii publice să fie achiziţionate în urma unei proceduri de achiziţie publică, în cazul în care valoarea respectivului contract depăşeşte limita valorică stabilită de Directiva consiliului European 93/36? Articolul 1(b) al Directivei 93/36 prevede că: `În sensul acestei Directive:... (b) "autorităţile contractante" vor fi autorităţile statului, cele regionale sau cele locale, organismele guvernate de dreptul public şi asociaţiile formate dintr-una sau mai multe astfel de autorităţi sau organisme guvernate de dreptul public; "organismul guvernat de dreptul public înseamnă orice organism: - înfiinţat pentru scopul special de a satisface nevoile de interes general, fără caracter comercial şi industrial, şi - având personalitate juridică, - finanţat în cea mai mare parte de către autorităţile statele, regionale sau locale, sau de către alte organisme guvernate de dreptul public, sau care fac obiectul supervizării administrative a acestora sau care au un consiliu de administraţie, director sau de supraveghere ai căror membrii sunt numiţi de autorităţile de stat, regionale sau locale, sau de alte organisme guvernate de dreptul public, în proporţie de peste 50%.' Page 1 of 6

Articolul 2(2) din Directiva 93/36 prevede că: Atunci când o autoritate contractantă în sensul Articolului 1(b) acordă unui organism altul decât autoritatea contractantă indiferent de statutul său juridic drepturi speciale sau exclusive de a se angaja în activitatea de prestări servicii publice, instrumentul prin care se acordă aceste drepturi speciale va stipula obligaţia acestui organism de a respecta principiul nediscriminării pe motive de naţionalitate în momentul în care atribuie contracte de servicii publice unor terţe părţi. Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice a fost înfiinţat de Legea daneză nr. 344 din data de 6 iunie 1991, amendată ulterior de câteva ori, în contextul implementării Directivei Consiliului Europei 89/665/CEE din data de 21 decembrie 1989 privitoare la armonizarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de revizuire a atribuirii contractelor de lucrări şi de servicii publice (MO 1989 L 395, p. 33), aşa cum a fost ea amendată de Directiva Consiliului European 92/50/CEE din data de 18 iunie 1992 privitoare la armonizarea procedurilor pentru atribuirea contractelor de servicii publice (MO 1992 L 209, p. 1). Conflictul conţinut de cauza principală În conformitate cu Directiva Consiliului European 92/102/CEE din data de 27 noiembrie 1992 privitoare la identificarea şi înregistrarea animalelor (MO 1992 L 355, p. 32), ştampilele de însemnare pe ureche trebuie aplicate porcilor pentru a permite determinarea provenienţei lor. Legislaţia daneză care a transpus pe plan naţional prevederile acestei Directive stipulează că, după aprobarea ştampilelor de însemnare de către Departamentul Veterinar al Ministerului, ştampilele trebuie furnizate de Abatoarele daneze (Danske Slagterier denumite în continuare DS ), care sunt nişte întreprinderi private. Pentru a limita numărul de ştampile de însemnare a porcilor aprobate, Departamentul Veterinar şi DS au stabilit o procedură de ofertare. În noiembrie 1996, DS, care a fost împuternicită să se ocupe de implementarea acestei proceduri, a trimis documentaţia de ofertare unui număr de potenţiali furnizori şi, la închiderea procedurii, a încheiat contracte de prestare a unor astfel de servicii cu Allflex dan-mark ApS şi cu Daploma A/S, cu durata de trei ani, începând din data de 1 aprilie 1997. Unitron şi 3-S sunt producătorii ştampilelor de identificare cu care se însemnează porcii. Ei au depus la Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice o plângere în care argumentează că DS, care trebuie să servească unui interes public, în realitate acţionează în numele Ministerului, aşa încât ar trebui considerate, în sensul Articolului (1) al Directivei 93/36, ca fiind autoritate contractantă. În schimb, petiţionarii din cauza principală, susţin că DS ar trebui să urmeze procedura stipulată de Articolul 2(2) din Directiva 93/36. Prin decizia din 22 ianuarie 1998, Comitetul pentru Revizuirea Achiziţiei Publice a reţinut în primul rând că DS era efectiv Page 2 of 6

achiziţionatorul ştampilelor de însemnare a porcilor de la furnizori şi că valoarea respectivului contract depăşea limita prevăzută de Articolul 5 din Directiva 93/36. Apoi a reţinut că atribuirea de către Minister a gestionării sistemului de însemnare a porcilor către acest organism a făcut probabil obiectul unei proceduri de ofertare în conformitate cu Directiva 93/36. Comitetul a constatat cu toate acestea că această problemă nu a fost tema cauzei aflate pe rolul său. În cele din urmă, reţinând că DS nu a fost autoritate contractantă în sensul Articolului 1(b) din Directiva 93/36, Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice a respins argumentaţia petiţionarilor în conformitate cu care respectiva directivă trebuia să se aplice DS prin analogie. Privitor la contestaţia alternativă formulată în baza Articolului 2(2) din Directiva 93/36, Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice subliniază că prevederea din acest Articol reproduce în esenţă conţinutul Directivei Consiliului European 77/62/CEE din data de 21 decembrie 1976 referitoare la armonizarea procedurilor de atribuire a contractelor de servicii publice ( MO 1977 L 13, p. 1), care era adoptată la momentul la care încă nu exista nici o directivă privitoare la contractele publice pentru servicii. Deoarece contractele publice de prestări servicii au făcut obiectul Directivei 92/50, Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice nu este sigur asupra incidenţei sferei de aplicare a Articolului 2(2) din Directiva 93/36, având în vedere că acesta reproduce în esenţă un text anterior conţinut în Directiva 92/50. Observațiile Curții În aceste condiţii, Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice a decis să suspende judecarea şi să adreseze Curţii întrebările enumerate in sectiunea anterioară, în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare. Ca punct de vedere preliminar, trebuie ă se reţină faptul că, Avocatul General a constatat, în condiţii perfect legale, în paragrafele 17 şi 18 din Pledoaria sa, faptul că Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice este o curte sau un tribunal în sensul Articolului 177 al Tratatului CEE. Ministerul susţine în pledoaria sa, că, Curtea trebuie să refuze să răspundă la întrebările adresate deoarece, indiferent de interpretarea ce se dă prevederii aflate în dezbatere, capacitatea legală a părţilor în proces nu se va modifica din această cauză. Dacă, pe de o parte, Articolul 2(2) din Directiva 93/36 trebuie interpretată doar ca impunând Ministerului să insiste ca DS să se conformeze la principiul nediscriminării, această interpretare nu ar aduce nici o schimbare la Unitron şi 3-S, care sunt înfiinţate ambele în Danemarca. Dacă, pe de altă parte, articolul respectiv trebuie interpretat ca impunând obligaţia de a oferta în conformitate cu această directivă, Ministerul declară că această interpretare ar putea să nu fie în avantajul nici Page 3 of 6

unuia dintre petiţionari, având în vedere că o nouă procedură de ofertare conformă cu Directiva 93/36 a avut loc, după procedura de ofertare care a făcut obiectul fondului cauzei principale, cauzând astfel dispariţia oricărei încălcări ce ar fi putut exista. Este bine de observat, la acest moment, că este strict la latitudinea tribunalului, căruia i-a fost supusă disputa şi care trebuie să îşi asume răspunderea pentru hotărârea ce urmează a o pronunţa, să determine în lumina circumstanţelor specifice ale cauzei, atât necesitatea unei judecări preliminare care să îi permită apoi pronunţarea hotărârii, cât şi relevanţa întrebărilor pe care le-a adresat Curţii. O cerere adresată de un tribunal naţional poate fi refuzată de Curtea de Justiţie doar atunci când este evident că interpretarea unei reglementări comunitare sau evaluarea validităţii unei reglementări comunitare supusă atenţiei sale nu are nici o legătură cu faptele sau scopul acţiunii legale principale, sau atunci când Curţii de Justiţie nu i s-a prezentat materialul faptic sau legal necesar pentru a putea da un răspuns util la întrebări. Dar nu este cazul în această cauză. Dar este imposibil ca răspunsurile la întrebările adresate să determine eventual Comitetul de Revizuire a Achiziţiei Publice să anuleze procedura de ofertare aflată în conflict în cauza principală sau să reţină faptul că nu a fost legală. Nu este de competenţa Curţii de Justiţie să evalueze consecinţele posibile asupra legislaţiei naţionale a faptului că o nouă procedură de ofertare în conformitate cu Directiva 93/36 a avut loc după ce s-a iniţiat cauza ce face obiectul procesului principal. Întrebările adresate Curţii sunt prin urmare, admisibile. Întrebarea 1 Primul aspect de reţinut este acela că Directiva 93/36 a fost adoptată după Directiva 92/50. Al doilea aspect de reţinut este acela că cel de-al doilea aliniat din introducerea Directivei 93/36 arată că respectiva directivă este destinată, în special, să alinieze prevederile aferente atribuirii contractelor de servicii publice cu prevederile Directivei 92/50. Acest aspect a fost în mod expres luat în considerare atunci când a fost adoptată Directiva 93/36. Ca urmare, prevederile Directivei 92/50 nu pot influenţa semnificaţia prevederilor Directivei 93/36, şi nici pe aceea a prevederilor deja apărute în Directiva 77/62. Din acest punct de vedere, ele nu pot influenţa în special semnificaţia prevederilor Articolului 2(2) din Directiva 93/36, a cărui interpretare este confirmată de faptul că el nu guvernează doar acele situaţii la care Directiva 92/50 este aplicabilă. Ca atare, nu se poate susţine că Directiva 92/50 a golit de semnificaţie prevederile acestui Articol. Răspunsul la prima întrebare trebuie aşadar să fie acela că Articolul 2(2) din Directiva 93/36 este independent ca semnificaţie şi scop de prevederile Directivei 92/50. Page 4 of 6

Întrebarea 2 Constatările tribunalului naţional arată că DS nu este o autoritate contractantă în sensul Articolului 1(b) din Directiva 93/36. Ca atare, obligaţia în baza Articolului 6(1) din Directiva 93/36 de a se aplica procedurile de ofertare definite în Articolul 1(d), (e) şi (f) ale directivei nu se aplică unei entităţi aşa cum este DS. Mai mult, Directiva 93/36 nu conţine nici o prevedere comparabilă cu Articolul 3(3) din Directiva 92/50 sau cu Articolul 2(1) din Directiva Consiliului European 93/37/CEE din data de 14 iunie 1993 privitoare la coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări publice (MO 1993 L 199, p. 54), care impun autorităţilor contractante să asigure conformarea la prevederile respectivelor directive, în cazul anumitor contracte atribuite de organisme, altele decât autorităţile contractante. Dimpotrivă, în baza Articolului 2(2) din Directiva 93/36, atunci când o autoritate contractantă acordă unui organism, care nu este autoritate contractantă, drepturi speciale sau exclusive de a participa la activitatea de prestare servicii publice, singura sa obligaţie este ca în decizia prin care acordă respectivele drepturi să stipuleze că, aferent contractelor de servicii publice pe care respectivul organism le atribuie unor terţe părţi în contextul activităţii sale, respectivul organism trebuie să respecte principiul nediscriminării pe motive de naţionalitate. O interpretare sistematică a acestei prevederi arată aşadar că autoritatea contractantă nu este obligată să impună respectivului organism să respecte prevederile aferente procedurilor de ofertare stipulate de Directiva 93/36. Trebuie reţinut cu toate acestea că principiul nediscriminării pe motive de naţionalitate nu poate fi interpretat restrictiv. Acest principiu presupune, în special, obligaţia respectării transparenţei pentru a permite autorităţii contractante să-şi îndeplinească ea însăşi conformarea la această cerinţă. Hotărârea Curții Răspunsul la cea de a doua întrebare trebuie ca atare să fie acela că Articolul 2(2) din Directiva 93/36 trebuie interpretat astfel: - Că impune ca autoritatea contractantă care acordă unui organism care nu este autoritate contractantă drepturile speciale sau exclusive de a participa la activitatea de prestare servicii publice să ceară acelui organism, legat de contractele de servicii publice pe care le atribuie unor terţe părţi, să respecte principiul nediscriminării pe motive de naţionalitate. - Că nu impune, cu toate acestea, în astfel de cazuri ca autoritatea contractantă să impună organismului care atribuie astfel de contracte de servicii publice unor terţi, să respecte prevederile aferente procedurilor de ofertare stipulate în Directiva 93/36. 1. Articolul 2(2) din Directiva Consiliului Europei 93/36/CEE din data de 14 iunie 1993 privitoare la procedurile de coordonare a atribuirii contractelor de servicii publice este independent ca semnificaţie şi scop de prevederile Directivei Page 5 of 6

Consiliului European 92/50/CEE din data de 18 iunie 1992 referitoare la atribuirea contractelor de servicii publice. 2. Articolul 2(2) din Directiva 93/36 trebuie interpretat astfel: - Că impune ca autoritatea contractantă care acordă unui organism care nu este autoritate contractantă drepturile speciale sau exclusive de a participa la activitatea de prestare servicii publice să ceară acelui organism, legat de contractele de servicii publice pe care le atribuie unor terţe părţi, să respecte principiul nediscriminării pe motive de naţionalitate. - Că nu impune, cu toate acestea, în astfel de cazuri ca autoritatea contractantă să impună organismului care atribuie astfel de contracte de servicii publice unor terţi, să respecte prevederile aferente procedurilor de ofertare stipulate în Directiva 93/36. Page 6 of 6